Să mă pipăie lumea din priviri, să-mi cântărească durerea, să-mi spună ce om deosebit a fost Mutter. Să mă întrebe, să mă răsucească pe toate părţile, să-şi dea cu păreri stupide, care nu-şi mai au locul. Să mă plângă cu lacrimi de crocodil, dar, cu toate astea, să nu facă nimic.
